In ochii ei citesc o sete orbitoare de cuvinte
Ar vrea sa fie si acum ca inainte...
Copilaria ei tinde spre uitare,
Numai chipul mamei ramane in mintea ei cu suprema valoare.
Cu mult timp in urma era ca intr-o poveste
Cu ochii inlacrimati ea priveste
Un trecut indepartat si demult uitat
Cu copilaria care in sufletul ei nu a decedat
Inima-i tresare si bate tot mai tare
Simte si isi aminteste lucruri cu mare atasare
Glasul ei tremurator povesteste duios
Tot ce era mai dulce si mai frumos
Ma alunga si ma cheama o soapta ingereasca
Gandul mi-e departe si inima isi i-a o masca
Ascunzatoare de aceea durere sufleteasca
Indiferent de intamplare e menita sa ma fereasca.
* creatie proprie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu