OK. Daca ar fi sa aleg intre mancare si ciocolata, eu cu siguranta aleg ciocolata. Pentru mine ciocolata e un fel de drog, daca nu am intru in sevraj:)). [glumesc !]
Acum sa nu va ganditi ca sunt un tanc, ma controlez la cat mananc, dar ce-i drept nu pot trai fara ea.
Azi ma gandeam la tot felul de delicii cu ciocolata si daca tot mi-am facut pofta m-am gandit sa va fac si voua.
Fantana de ciocolata:x
Milkshake de ciocolata.
sauuu o ciocolata calda
tort de ciocolata:x
Pentru cei cu gusturi la ciocolata alegem Ferrero Rocher, Merci, Raffaelo sau Guylian; oricum ciocolata belgiana e the best!.
pentru o dimineata perfecta as alege niste briose langa cafea
baton de ciocolata
(Milka, ciocolata cu orez, nutella, finetti etc.)
Oricum ciocolata e ciocolata! Si mie imi place, defapt nu.. o iubesc.
Aceasta postare este un fel de scrisoare adresata anumitor persoane (speciale as putea spune). Lucruri pe care simt ca trebuie sa vi le marturisesc, lucruri care poate va vor ajuta sa nu ma mai judecati fara sa stiti ce este in sufletul si mintea mea.
Dragii mei,
Imi pare rau ca sunt prea "dificila" uneori sau par nepasatoare, defapt cel mai mare defect al meu este ca nu imi gasesc usor si simplu cuvintele pentru a spune ce simt. Din cauza asta pentru voi sunt nepasatoare, dar imi pasa si doare enorm de mult sa stiu ca ma credeti asa , insa doare si mai tare ca nu pot sa va spun ce simt. Deschide-ti ochii mari , foarte mari .. priviti, ganditi.. faptele spun mai mult ca si cuvinte aruncate in zbor. Cuvintele se pierd , iti intra pe o ureche si te simti foarte bine pe moment, dar apoi iti ies si mai rapid pe cealalta si o sa ai nevoie sa le auzi mereu; la fel ca nevoia de droguri. Faptele sunt cele mai sincere, sunt demonstratii clare si pure venite din inima , dar nu sunt multe persoane care apreciaza si observa toate faptele bune pe care le facem.
Ma exprim mai bine dupa ce ma gandesc la toate amintirile petrecute impreuna si asta dureaza destul de mult. Inima mea e un camin plin de camere in care are loc fiecare persoana importanta pentru mine si acele camere nu vor disparea niciodata. NICIODATA!.
[fac o mica pauza sa imi cer scuze pentru modul in care am scris, vreau doar sa scriu ce simt si am multe de spus , dar capul meu la ora aceasta ma tradeaza si o sa vi se para cam incurcate ideile.]
Uneori caut ceva prin Pc si ajung sa ma uit la poze cu prietenii din acest an sau amintiri de acum 2 sau poate 3 ani daca nu mai mult. Ajung sa ma gandesc la momentele din ziua respectiva si uneori ma trezesc zambind sau cu lacrimi in ochii de dor.
..revenind la scrisoare as mai adauga un lucru , un defect mai mare decat exprimarea sentimentelor : distantarea de persoanele care tin mult la mine (sa fie clar asta nu inseamna ca eu nu tin mult la ei..!). Motivul? ..ei bine nu vreau sa ii ranesc in unele cazuri . 'Sunt pur si simplu incredibil de inconstienta de afectiunea primita si.. ...(Nici nu am cuvinte sa exprim motivele, pur si simplu este mult prea greu.)Concret este ca acel lucru care va distanteaza este comportamentul meu, iar el variaza in functie de starea de spirit. Cei care ajung sa ma cunoasca foarte bine nu vor da flit prieteniei, ba chiar vor incerca sa fie langa mine desi eu in astfel de momente prefer singuratatea.
Tot ce pot sa spun este ca imi pare rau. Imi pare rau pentru aceste lucuri . Incerc sa ma schimb, dar nu pot singura, am nevoie de voi sa ma ajutati. Am nevoie de prietenii mei mai mult decat am nevoie de aer. Voi si familia, in primul rand, imi dati putere. Viata e frumoasa si am 1001 de motive sa lupt sa ajung undeva pentru a-mi indeplini visele si asta doar datorita unor oameni minunati si speciali pe care ii apreciez enorm.
Va multumesc pentru clipele minunate pe care mi le-ati oferit, va multumesc pentru ca imi sunteti prieteni si cel mai important va multumesc pentru ca indiferent de ce a fost m-ati ascultat si a-ti fost langa mine.
Sincer, la prietenii mei cei mai buni tin enorm.si sper ca intr-o zi sa stie si ei acest lucru.
Cu multa dragoste ,
C.B.
-Mama!! Unde esti? striga Irina.
-Aici, vorbesc cu tatal tau, vin-o!
Irina Veleur traia cu parintii ei intr-o casa de la periferie,intr-o zona frumoasa si cu multe parcuri. Casa era noua si avea culoarea usor galben, dar mai spre portocaliu deschis si sters, ferestrele aveau o forma ciudata, insa perdelele colorate se observau de afara oferind o priveliste primitoare.
Irina avea camera la etaj impreuna cu dormitorul parintilor si imediat ajunse la ei. Ii imbratisa si incepu sa o intereseze ce vorbeau.
-Vrem sa organizam o vacanta la mare! ii spuse tatal,Leo.
-WOW!, dar e asa de frumos, abia astept! Cand mergem? Unde mergem? Cat o sa stam?
-Destinatia aleasa de mine va fi in insulele Madagascar, e departe, dar acolo totul este unic, ii spuse mama ei sarutand usor fruntea micutei.
Irina Veleur avea in jur de 14 ani si era o fetita micuta. cu ochii mari albastri si intensi, parul lung saten era impins pe spate, iar ea era o adevarata comoara pentru parintii ei.
- Stai linistita Irina, vei avea cea mai frumoasa vacanta, ma voi ocupa eu impreuna cu Ina(mama ei) de asta!
Peste cateva zile, fetita se juca pe telefonul tatalui ei in timp ce acesta era la dus si primi un mesaj : Nr ascuns: "Daca nu iti mai doresti fiica o sa scapi de ea.." Cand a vazut lacrimile incepura sa curga pe obraji ei calzi, sterse mesajul si pleca la ea in camera. In cinci minute isi pregati niste haine, le arunca intr-un ghiozdan, lua ce ii trebuia si apoi fugi de acasa, dar inainte ii lasa mamei ei un mesaj: "Am plecat mama! Nu ma cauta, te rog, nu ma intorc. Asa cum ati dorit voi sa dispar, v-am ajutat! Pe curand sau Adio..."
A mers la prietenele ei care o ascunsesera ceva timp, dar cand parintilor li se parea ceva ciudat pleca si acum se plimba pe strazi , hoinarea si noaptea dormea pe jos intr-un colt de bloc. Era vara si nu o deranja frigul insa plangea mai mereu, era un chin pentru ea. Cum putea sa nu o vrea? Ce facuse? avea 100 de intrebari in cap. Totul , dar absolut totul era ciudat!
Intre timp parintii ei o cautau disperati si anuntasera si politia. O gasira dupa o luna dintre care doua saptamani ea dormise pe strada, deja erau in culmea disperarii. O certara rau de tot, dar ei nu ii pasa si o enerva faptul ca in urmatoarele zile o tineau sub supraveghere permanenta.
Cand veni data plecarii tatal ei a avut cateva probleme la lucru si el urma sa vina mai tarziu, lucru ce ii permitea Irinei sa isi clarifice gandurile.
In fiecare seara mergea si isi petrecea ore-n sir pe malul apei singura, gandindu-se. Acolo era un loc de vis cu un minunat si unic peisaj, prea perfect pentru a nu reusi sa se bucure de el din cauza acelui mesaj.
Cand veni si tatal ei , ea pleca noaptea de la hotel si dormea pe plaja , iar cand se iveau zori se trezea si mergea inapoi in camera. Apa o relaxa, era salvarea ei, iar nisipul ii facea masaj, putea sa stea ore-n sir privind oceanul si nu se mai satura.
Intr-o zi, tatal ei se trezi mai devreme si vazand ca nu era a mers pe plaja sa o caute. In timp ce o striga, ea auzi si incepu sa fuga,iar un caine negru ,imens si cu colti ascutiti i-a simtit frica si a inceput sa fuga repede dupa ea. Daca tatal ei nu ajungea la timp o manca de vie, insa scapase doar cu o muscatura la mana, unde ii ramase o cicatrice mare.
Comportamentul ei ii speria pe parintii ei si acestia incepura sa stea lipiti de ea, iar la intoarcere planuiesc sa o duca la psihologul scolii la care era eleva.
Gandurile Irinei gravitau in jurul acelui mesaj. Se gandi ca persoana respectiva gresise numarul si a inceput sa stea cu tatal ei si isi daduse seama ca o iubea enorm de mult. Urmara clipe de neuitat pentru ea, era cea mai fericita fata de pe lume in aceea clipa. Dupa atatea zile de plans si tristete continua , zambetul s-a reinstalat pe fata ei. Frica parintilor a disparut si ea .
Era o dimineata de sambata, iar parinti ei erau la masa inca, dar ea urca inainte. Receptionerul ii dadu o scrisoare pentru tatal ei si a fost indemnata sa nu o deschida decat el. Curiozitatea o macina, in plus era trecut doar destinatarul, la expeditor scria ANONIM. Ii parea ciudat. Dupa ce se schimba pentru plaja se hotari sa-l deschida si incepu sa citeasca. " Dragul meu Leo, Am aflat ca ai plecat cu a doua ta familie, cea cu care iti petreci vacanta la mare in loc sa stai cu noi si am cautat de pe Internet adresa hotelului in speranta de a putea lua legatura cu tine, deoarece nu raspunzi la telefon. Imi pare rau, dar trebuia sa i-au legatura cu tine. Fiica ta , nu Irina, pentru ca Irina e bine mersi cu tine si nu iti voi mai permite sa o preferi pe ea, fiica ta, Ana are nevoie de tine. Decat sa ii spui proastei tale de Irina, copilul povara pe care l-ai acceptat doar din cauza parintiilor tai si ai sotiei tale sa nu isi piarda rangul si mandria , ca mai ai un alt copil pe care sunt absolut sigura ca il iubesti mai mult, preferi insa sa taci. Chiar iti place sa traiesti in doua famili in paralel? Si nu nega ca o iubesti pe Ana mai mult, pentru ca nu iti luai atatea vacante sa vi sa stai cu ea si sa le spui alor tai ca mergi in delegatie. Ana are nevoie de tatal ei, vrea sa te vada .. URGENT! Te iubim mul Leo, nu uita, langa noi iti e locul... Cu drag, your love Maria and your daughter Ana Elon."
Pentru cateva clipe se rupse de realitate, picioarele i se inmuiau si cazu pe pat, lacrimile ii curgeau siroaie. Se ridica repede si pleca. In holul hotelului tatal ei o prinse se mana si o trase sa o ia in brate, dar ea il lovea cu pumni si ii spunea sa o lase. Gardianul interveni, iar el ii dadu drumul si ea fugi si nu se opri pana nu ajunsese pe plaja.
Privind soarele care abia rasarise se indrepta spre apa si intra din ce in ce mai mult, vroia sa moara, chinul si tot ce ii produse acea scrisoare avea sa dispara cu tot cu ea. Vroia liniste, pace pe care alaturi de acel ticalos, cum ea il numea, nu va putea niciodata sa o aibe. Ii ascunsese un lucru pentru care ea nu putea sa il ierte si mai ales nu vroia sa accepte.
Parintii ei au mers in camera si citira scrisoarea aruncata in graba pe jos. Ina stia de cealalta fiica a lui Leo, pe care o avea din liceu in urma unei incurcaturii cu o fata la care tinea mult si ea decise sa pastreze copilul si ii ascunsese acest lucru.
Nu a stat o clipa si fugi dupa ea pe plaja.unde se gandi ca o va gasi. Pe apa linistita plutea fara suflare fiinta la care tinea cel mai mult. Irina se inecase. Durerea din sufletul ei au facut-o sa se piarda, iar ultima perioada a fost un cosmar pentru ea. Cosmarul ei tocmai s-a terminat .
Fugi spre ea, o lua in brate si o aduse la mal. Incepura sa planga si nu reuseau sa se calmeze, nimeni nu a impiedicat-o, iar acum toti priveau cum ea zacea pe nisip. Dorinta de a avea pace si uitarea trecutului se indeplini, ajunsese intr-o lume in care probabil va fi mult mai fericita decat acolo langa persoana care chiar daca tinea la ea ii ascunsese un lucru vital.
Dupa ce o duse la morga si planui sa o ingroape acolo pe plaja, acolo unde era ea libera si in al noualea cer primi un telefon de la aviatie.
-Alo?Domnul Veleur?
-Da, la telefon.
-Sunteti ruda sau o cunoasteti pe doamna Ana si Maria Elon? Va trebui sa va anuntam despre o tragedie. Ne pare sincer rau.
- Ce s-a intamplat ? Pentru numele lui Dumnezeu, spuneti-mi!
- Astazi, in drum spre insulele Madagascar s-a prabusit avionul cu care veneau si presupunem ca au murit in apele oceanului. Cautarile nu au incetat , dar sperantele sunt tot mai mici.
Genunchi i se inmuiara, simtea ca murea, persoanele cele mai importante din viata lui au murit , nu credea sau nu vroia sa creada ca s-a intamplat asa ceva, nu era corect. Ina ii era mereu aproape si se consolau unul pe altul, ea pierduse o fata insa el pierduse doua si inca o femeie pe care o iubea asa mult mai demult. Incerca sa ajunga la el si au murit. Sufletul sau se stingea.. , iar el se pierdea printre lacrimi.
Spre seara ajunsesera pe plaja si priveau apusul cu indurare, o zi pe care o ura atat de mult. Din zari se vazu o placa dintr-un vehicul si o persoana pe el care ridica obosit o mana. Ramase fara suflare si salvamarul o aduse pana la mal . Cand vazut era complet uimit , era chiar Ana, abia daca mai respira, traia insa o speranta in ziua aia asa neagra. Fata incepu sa zambeasca la vederea lui si murmura incet:
-Imi era dor de tine.....tata.
- Si mie ! Foarte tare comoara mea! spuse el cu lacrimi in ochii si durere.
In ochii ei citesc o sete orbitoare de cuvinte
Ar vrea sa fie si acum ca inainte...
Copilaria ei tinde spre uitare,
Numai chipul mamei ramane in mintea ei cu suprema valoare.
Cu mult timp in urma era ca intr-o poveste
Cu ochii inlacrimati ea priveste
Un trecut indepartat si demult uitat
Cu copilaria care in sufletul ei nu a decedat
Inima-i tresare si bate tot mai tare
Simte si isi aminteste lucruri cu mare atasare
Glasul ei tremurator povesteste duios
Tot ce era mai dulce si mai frumos
Ma alunga si ma cheama o soapta ingereasca
Gandul mi-e departe si inima isi i-a o masca
Ascunzatoare de aceea durere sufleteasca
Indiferent de intamplare e menita sa ma fereasca.
O noua zi de luni, o noua saptamana care astept sa se termine si sa vina weekend-ul sa ma relaxez. In ultimele zile am avut un program prea haotic. Zile de nastere & petreceri & scoala...
Dar nu numai programul m-a dat peste cap, ci si sentimentele mele.
Vi s-a intamplat sa simtiti ca nimeni nu va iubeste , ca sunteti singura? Mie mi s-a intamplat, dar in ultimul timp cam des pot sa zic. Mi-am pierdut increderea in mine in ultimul timp si de jos de unde am ajuns incerc sa urc inapoi pe cea mai de sus scara . Lupt, ma ambitionez, dar viata ma dezarmeaza si nu pot lupta fara nici o arma.
Prietenii mei adevarati vor fi mereu langa mine sunt sigura, nu am nici o indoiala. Mi-au demonstrat-o , dar sentimentele de "sunt singura si nimeni nu ma iubeste" sau cum vreti sa ii spuneti sentimentului nu mi-au dat pace.
Si nu doar acest lucru ma face sa ma pierd.. Iubirea de asemenea este locul din care nu vei putea iesi prea usor. Ma simt intre doua dimensiuni:una plina de iubire si una de indiferenta (nu as spune ura). Nici eu nu stiu ce mai simt.. Sentimentele sunt un cod pe care cu greu il descifrez si... tind spre esec.
Incerc sa imi fac ordine in ganduri si sentimente, dar dureaza din ce in ce mai mult...
As vrea sa uit tot pentru cateva momente ca sa pot apoi incepe cu mintea limpede sau pur si simplu as vrea sa gandesc din puctul de vedere al unei noi persoane.. deocamdata :INCERC..
