O ultima sclipire..

     
      Era o zi frumoasa, doar masinile stricau linistea serii. Stelele si-au facut aparitia, luna plina le vechea si lumina orasul ca un felinar vechi care abia mai functiona. Ma plimbam pe strazile pustii, abia daca mai treceau oamenii din cand in cand. Toti erau mohoratii si infrigurati , fetele lor triste erau ca si gheata . Dar ii ignoram, imi continuam drumul , il stiam si fara sa fiu atenta pe unde o i-au, dar simteam ca e un drum care nu stiam incotro ma duce . Eu doar continuam, bazandu-ma pe instinct. Gandurile mele zburau, nu mai auzeam masinile, gandurile mele aveau voce si le auzeam doar pe ele , tare si clar.
       Intr-un moment ma opresc si ma intorc, era pustiu pana atunci , acum vad 2luminii puternice. Le vad doar pe ele. Sunt mari si ies in evidenta. Sunt ca ochii unei pisici care se uita la tine si iti patrunde in suflet. Ma cuprind intensitatea lor, imi goleste sufletul si mintea,uit de tot. Sangele imi curge prin vene tot mai tare , inima il pulseaza tot mai intens si o paraseste ca o cascada in tot trupul. Imi aud inima , bate tare si rupe tacerea. Simt si adrenalina acum, simt cum se transforma in viata care imi paraseste toate celulele. Se trezesc gandurile, neuronii incep sa lucreze. Imi spune sa fug, fugi tare, fugi repede, nu sta, nu te pierde. Luminiile se apropiau, iar picioarele mele au devenit cele mai puternice radacinii. Cand adrenalina se transforma in teama , totul se schimba . Cu cat se apropiau mintea mi se golise si ea. Simteam un nod in stomac. In ultimele secunde imi vine doar numele tau in minte. Ma gandesc la cineva la care nu ma asteptam sa fie in mintea mea in astfel de clipe, un regret imi trece prin suflet si raman cu imaginea lui, iar lumiinile devin reflectoarele acelei imaginii.
      La cine te gândesti in ultimul moment?
      Si buzele mi se intredeschid si vreau sa spun in doua cuvinte tot ce nu am spus , tot ce trebuia sa spun , tot ce vreau sa stie si nu stia. Ma auzi? Eu tare as vrea, pentru ca nu am sa tip, nu am sa fiu speriata iti promit, vreau sa iti spun doar ce am de spus. Nu vreau sa ma pierd fara sa stii.
       Totul se petrece in cateva secunde, nici nu iti poti imagina prin cate trece corpul ,sufletul si mintea ta in cateva secunde.
     Ultima secunda avea sa schimbe tot, m-a lovit ca un traznet si corpul meu tresari revenindu-si din hipnoza farurilor.
     Tu mi-ai dat putere, sa ma trezesc la viata,sa tin ultima rasuflare sa ma salvez, sa cred in mine , sa imi amintesc ca trebuie sa iti spun asta cand ne vedem si nu sa o auzi de la altii, nu ti-o va spune nimeni atat de pur si de sincer , in plus stiu ca nu vrei sa imi vezi inimioara parasita de suflet. Tu esti sufletul meu. Cum sa traiesc fara suflet? Fug si imi cade o lacrima. La distanta mica trece cu viteza lucrul ce avea sa ma schimbe intr-un suflet care zboara spre vise si stele. Sunetul ,acel sunet care il facea sa ma atentioneze il voi mai auzi mult timp de acum in cosmarurile din noptiile in care nu vei fi langa mine.
     Stau in siguranta acum si privesc locul si stiu. Trebuia sa fiu constienta ca nu pot controla tot, nici daca vreau , putem doar modela realitatea lasandu-ne propria amprenta. De acum promit ca nu ma voi mai supara pe lucruri inutile, sunt atatea lucruri importante, cum ar fi viata..si tu. Uneori nici nu ne imaginam ce insemnam pentru cineva, cum indepartam inconstient fericirea de langa noi si cum pierdem timpul cu lucruri neesentiale.
     Si tu..sofer grabit ,spune-mi, unde te grabeste viata? Mai bine taceai 5 secunde sa iti ofere mintea o alarma de trezire.